Dictionar

ainu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aïnou)

1. limba vorbită de vechile populații din arhipelagul nipon.
 

antichitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antiquité, lat. antiquitas)

1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizații.
2. perioadă istorică mergând de la începuturile istoriei scrise până la căderea romei.
3. vechime foarte îndepărtată.
4. obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică.
5. (fam.) obiect de modă veche.
6. (var.) (înv.) anticitate, (înv.) anticvitate.
 

arlechin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. arlecchino, fr. arlequin)

1. s. m. personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască și un costum pestriț.
2. s. n. panou lateral și draperie care încadrează deschiderea scenei.
3. fiecare dintre reflectoarele laterale din fața scenei.
 

asiatic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. asiatique, lat. asiaticus)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Asia; asiat.
2. adj. excesiv, somptuos, ca în vechile monarhii din Orient.
 

askari

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. askari)

1. soldat indigen din vechile trupe germane și italiene.
 

astrolatrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. astrolâtrie)

1. (în vechile religii) închinare la stele; adorația astrelor.