Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. aulicus)
1. tribunal suprem al vechiului Imperiu German.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. baladin)
1. (în vechiul teatru francez) saltimbanc, bufon, comediant ambulant.
2. farsor, persoană pusă pe glume într-un loc public.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabale, germ. Kabale)
1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, şi la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.
2. (fig.) uneltire, intrigă; conspiraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cognomen)
1. al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman.
2. supranume.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confarréation, lat. confarreatio)
1. căsătorie religioasă în vechiul drept roman, rezervată patricienilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décalogue, lat. decalogus, gr. dekalogos)
1. cele zece porunci religioase şi morale din Vechiul Testament.