aulic 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. aulicus)

1. tribunal suprem al vechiului Imperiu German.

cabală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabale, germ. Kabale)

1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, și la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.
2. (fig.) uneltire, intrigă; conspirație.

cognomen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cognomen)

1. al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman.
2. supranume.

digama

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (fr., gr. digamma)

1. a șasea literă a vechiului alfabet grec (Ϝ), corespunzând sunetului u consonantic.
2. var. digamma.

maus (1)

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (germ. Maus)

1. joc de cărți care este jucat în mod obișnuit în Germania și în țările vechiului Imperiu Austro-Ungar.

negație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. negation, lat. negatio)

1. negare.
2. judecată, propoziție care neagă ceva.
3. semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică).
4. cuvânt care dă un sens negativ unei propoziții.
5. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului și afirmarea noului, unitatea dintre continuu și discontinuu în procesul dezvoltării.
6. negarea ~i = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înțeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare și preluare selectivă a vechiului.
7. anulare a repartizării unui absolvent al învățământului superior în vederea angajării pe alt post.