Rezultate secundare (Vector.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convecteur, engl. convector)
1. corp de încălzit care funcţionează pe principiul convecţiei, în instalaţiile de încălzire centrală.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT transmissor
4. DE Überträger
5. RU переносщик
6. HU átvivő, vektor (patológiában), élő organizmus, mely képes hordozni és átvinni valamely kórokozót
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vecteur)
1. s. m. mărime matematică definită prin valoare numerică, direcție, sens și punct de aplicație, reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă.
2. (biol.) structură genetică capabilă de a se replica autonom în celula-gazdă adecvată.
3. animal (insectă, rozătoare) care răspândește un parazit, un virus sau bacterii patogene, gazdă temporară; vehicul.
4. adj. rază ~ oare = segment de dreaptă care pornește dintr-un sistem de coordonate polare către un punct.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vectoriel)
1. referitor la un vector; prin vectori.
2. calcul ~ = capitol al matematicii care operează cu vectori şi studiază proprietăţile şi aplicaţiile lor; mărime ~ă = mărime fizică având caracteristicile unui vector.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. advection, lat. advectio)
1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiparallèle)
1. (despre drepte, vectori) paralel şi de sens contrar.
2. (despre două drepte în raport cu altele două) care formează un patrulater inscriptibil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. colinéaire)
1. (despre puncte) situat pe aceeaşi dreaptă.
2. vectori ~i = vectori care au aceeași direcție.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. collinearità, fr. colinéarité)
1. calitate a mai multor puncte de a fi coliniare.
2. starea vectorilor care sunt coliniari.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Komponente, it. componente)
1. adj. (şi s.) care intră ca parte într-un întreg; constituent, constitutiv.
2. s. f. (fiz.) fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector.
3. s. n. fiecare dintre substanţele sau speciile moleculare care alcătuiesc un sistem fizico-chimic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. équipollent, lat. aequipollens)
2. (log.; despre noţiuni, judecăţi) care exprimă în forme diferite acelaşi înţeles; echivalent.
3. (mat.; despre vectori) egali, paraleli şi de acelaşi sens.