Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. advection, lat. advectio)
1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. inverser)
1. a răsturna o situaţie, o ordine (firească); a face ceva invers.
2. a schimba sensul unui curent electric, al unei mărimi vectoriale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. odographe)
1. curbă, suprafaţă, loc geometric al extremităţilor vectorilor, care reprezintă valorile unei funcţii vectoriale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. polarisation)
1. stare a unui corp care prezintă polaritate; polarizare.
2. stare a unui mediu ale cărui proprietăți sunt descrise local de mărimi vectoriale; (p. ext.) mărimea vectorială care descrie o astfel de stare.
3. ~a luminii = ansamblul fenomenelor legate de producerea și de efectele luminii polarizate.