fantasmagorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fantasmagorie)

1. succesiune de imagini vizuale bizare, neverosimile, proprii unei imaginații tulburate; vedenie.
2. efecte artistice prin mijloace extraordinare, înșelătoare.
3. idee bizară; aberație, elucubrație.

fantomă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fantôme)

1. arătare, nălucă, vedenie; stafie, fantasmă.
2. (fig.) plăsmuire.

halucinație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hallucination, lat. hallucinatio)

1. stare psihică anormală, sub imperiul căreia cineva percepe lucruri sau situații inexistente.
2. produs al acestei stări; nălucire, vedenie.

spectru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum)

1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate.
2. ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite cu o radiație electromagnetică complexă.
3. ~ atomic = spectru prin tranziții electronice în atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor în stare liberă.
4. totalitatea aspectelor sub care se prezintă ceva.
5. totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență.
6. ~ solar = spectrul radiației emise de Soare.
7. fantomă, vedenie, fantasmă.
8. (fig.) ceea ce provoacă îngrijorare, spaimă; pericol iminent.
9. proporție procentuală a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoză.

viziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vision, lat. visio)

1. percepție vizuală; imagine, reprezentare; (p. ext.) previziune; perspectivă.
2. mod specific de a înțelege și interpreta lucrurile sau fenomenele; opinie.
3. vedenie, halucinație.
4. (ret.) folosirea prezentului în locul unui timp trecut.

arătare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. arăta)

1. acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei; indicare, stabilire, determinare, precizare.
2. (înv. și pop.) dovadă, mărturie.
3. înfățișare, aspect.
4. halucinație, vedenie.
5. (concr.) ființă care nu seamănă a om; monstru, pocitanie; (mai ales în basme) stafie, fantomă.
6. persoană foarte slabă.