Dictionar

Rezultate principale (Vegetativ):

Vegetativ

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT vegatativus

2. FR végétatif

3. EN vegetative

4. DE vegetativ

5. RU веrетaтивный

6. HU vegetatív, tenyésző, tenyészeti, növekedési, ivartalan


Rezultate secundare (Vegetativ):

Corp vegetativ

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT corpus vegetativus

2. FR corps végétatif

3. EN vegetative body

4. DE Vegetationskörper

5. RU веrетaтивное тело

6. HU vegetatív test


Vegetativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. végétatif, it. vegetativo)

1. referitor la natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar și realizate printr-un sector special al sistemului nervos central.

2. sistem nervos ~ = sistem nervos care inervează organele interne.

3. referitor la structuri, organe sau funcții care nu sunt implicate în procesul reproducerii.

4. înmulțire = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc., nu prin semințe sau spori.


Aleurospor

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aleurospore)

1. (biol.) spor vegetativ, pe hifele miceliene.

2. (bot.) spor format pe cale vegetativă, lateral sau terminal, pe filamentul micelian (ciuperci).


Apospermie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apospermie)

1. (bot.) reproducere fără fecundare sau fără semințe, pe cale vegetativă (bulbi, muguri et cetera).


Autopod

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autopode)

1. ax vegetativ de creştere prin mugurul terminal.


Auxoblast

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auxoblaste)

1. lăstar de creştere care serveşte la înmulţirea vegetativă.


Celoblast

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coeloblaste)

1. aparat vegetativ la unele plante inferioare, dintr-o celulă polinucleară.


Compozite

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (germ. Kompositen, fr. composites)

1. (bot.) familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee.

2. (la sg.) plantă din această familie; compozee.