Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphibie)
1. adj., s. m. f. (animal, plantă) cu viaţă terestră şi acvatică.
2. (despre autovehicule) adaptat pentru a se deplasa şi pe apă.
3. s. n. avion de tip vechi, capabil atât să aterizeze cât şi să amerizeze.
4. (şi s. f.) automobil, tanc special pentru a se deplasa atât pe uscat cât şi pe apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. animation, lat. animatio)
1. mişcare continuă şi zgomotoasă (de fiinţe, de vehicule); însufleţire, agitaţie.
2. film de ~ = film constând dintr-o suită de desene animate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cabrer)
1. (despre cai) a se ridica pe picioarele de dinapoi.
3. (despre avioane, autovehicule) a se ridica cu botul în sus.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. capoter)
1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuşi, cu botul în pământ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. courbe, lat. curvus)
1. adj. (despre linii) arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit.
2. s. f. linie care reprezintă grafic o relaţie între două mărimi variabile.
4. (despre vehicule) a lua ~a = a vira.
5. linie care descrie grafic fazele succesive ale variaţiilor unui fenomen.
6. ~ de nivel = linie care uneşte punctele cu aceeaşi altitudine ale unei suprafeţe de teren; izohipsă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déraper)
1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcţie deviată, în lipsa unei aderenţe suficiente.
2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acţionează asupra navei.
3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică.
4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară.
5. (fig.; despre o situaţie) a se schimba defavorabil şi neprevăzut.