Rezultate secundare (Vehicule,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérodynamique)
1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aérodynamicien)
1. specialist în aerodinamică.
2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amaxophobie)
1. teamă patologică de vehicule.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl., fr. amaxomanie)
2. nevoia obsesivă de a fi în vehicule.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. embuteiller)
1. tr. a îmbutelia.
2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulaţia, navigaţia.
3. refl. a se încrucişa, a se împiedica.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphibie)
1. adj., s. m. f. (animal, plantă) cu viaţă terestră şi acvatică.
2. (despre autovehicule) adaptat pentru a se deplasa şi pe apă.
3. s. n. avion de tip vechi, capabil atât să aterizeze cât şi să amerizeze.
4. (şi s. f.) automobil, tanc special pentru a se deplasa atât pe uscat cât şi pe apă.