Dictionar

bonetă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonnette)

1. velă îngustă, suplimentară, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate.
 

brața

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brasser)

1. a orienta vergile unui velier cu ajutorul brațului (1), încât vârful aibă maximă eficacitate asupra velelor.
 
 

bulină 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouline)

1. (mar.) manevră curentă pentru tras „în vânt” (către proră) grandeele de cădere a velelor pătrate.
 

cargabas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cargue basse)

1. (mar.) manevră curentă de strângere a velelor.