Dictionar

VELI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. veli-, cf. lat. velum „înveliș, voal”)

1. „velum, văl membranos”.
 

velic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vélique)

1. (mar.) referitor la vele.
2. centru (sau punct) ~ = centrul teoretic al suprafeţelor totale ale velelor; centrul de presiune al vântului pe suprafaţa velaturii.
 

velier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. veliero)

1. navă cu vele care exploatează principalmente acțiunea vântului pentru propulsie.
 

velifer

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. velum „înveliș, voal” + -fer)

1. (despre moluște) care poartă velum.
 

veliform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. véliforme)

1. (despre moluște cefalopode) în formă de velum (ex. membrană ~ă).
 

veliger, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. véligère)

1. (despre moluşte) prevăzut cu velum (2).
 

aclamideu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achlamydé)

1. (despre flori) lipsit de înveliş floral.
 

aleuronic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aleuronic)

1. strat ~ = strat de celule bogate în proteine din învelişul bobului de cereale.
 

amfisperm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphisperme)

1. învelişul extern al seminţei.
 

anvelopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enveloppe)

1. înveliş protector din cauciuc al unei camere de aer, al unei roţi de vehicul.
2. înveliş al unei mingi (de fotbal, volei etc.).
3. supracopertă.
4. mapă în care se păstrează o carte în timpul cititului.
5. plic.
6. (arte) atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou.
 

aponevrozită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aponévrosite)

1. (med.) inflamație a unei aponevroze.
2. (med.) ~ plantară = afecțiune dureroasă a piciorului cauzată de inflamarea fasciei plantare, învelișul fibros al tendonului care formează arcul piciorului; fasciită plantară.
 

aril 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arille)

1. înveliş cărnos, viu colorat, al unor seminţe.