Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vénération, lat. veneratio)
1. respect pios, adorare a ceea ce este considerat sacru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adoration, lat. adoratio)
1. iubire, admiraţie nemărginită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culte, lat. cultus)
1. adorare mistică, religioasă a unor obiecte, forţe naturale, fiinţe reale sau fantastice ori a unor abstracţiuni personificate; act religios făcut în cinstea unei divinităţi.
2. sentiment de veneraţie, de respect, de dragoste profundă pentru cineva sau ceva.
3. ~ul personalităţii = atitudine de admiraţie sistematică faţă de un conducător politic.
4. totalitatea ritualurilor unei religii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impiété, lat. impietas)
1. lipsă de respect faţă de ceva considerat sfânt; (p. ext.) jignire adusă faţă de cineva sau de ceva care merită veneraţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. prosterner, lat. prosternere)
1. a se înclina până la pământ; a îngenunchia (în semn de veneraţie, de supunere).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. révérence, lat. reverentia)
1. plecăciune, salut în semn de respect, de veneraţie.
2. respect, consideraţie, stimă.
3. pronume de ~ = pronume de politeţe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. sacrosanctus)
1. demn de o imensă venerație; sacru, sfânt.
2. care face obiectul unui respect excesiv, absurd.
3. (prin ext.) intangibil, inviolabil.
4. (var.) (înv.) sacrosant, (înv.) sacrosânt.