Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. iconodule)
1. adept al cultului icoanelor; persoană care venerează reprezentarea figurativă a persoanelor divine; iconofil.
2. (fig.) cel care acceptă integral, fără spirit critic, autoritatea unei valori consacrate.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (lat. venerator, fr. vénérateur)
1. persoană care venerează pe cineva, care dovedește un atașament respectuos.