Parte de vorbire: s.
Origine: (deveni)
1. acţiunea de a deveni; schimbare, transformare progresivă a lucrurilor.
2. în ~ = în curs de transformare.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (v. eveni)
1. întâmplare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (reveni)
1. acţiunea de a reveni; întoarcere.
2. operaţia de încălzire la temperaturi înalte şi de răcire lentă a oţelului călit pentru a i se mări tenacitatea (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. adventism, germ. Adventismus)
1. doctrină a unei secte religioase care propagă credinţa în a doua venire a lui Cristos pe pământ.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. adventist, fr. adventiste)
2. I. care aparține adventismului, privitor la adventism.
3. II. (religie) credincios care așteaptă o nouă venire a lui Hristos pe pământ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)
1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambition, lat. ambitio)
1. aspiraţie, dorinţă puternică de onoruri, de parvenire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anabiose)
1. revenire la viaţă a unor organisme după o întrerupere a funcţiilor vitale prin hibernare; criptobioză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. antiepidemisch, fr. antiépidémique)
1. referitor la măsurile și intervențiile care vizează controlul, prevenirea și eradicarea unei epidemii; împotriva epidemiilor.