abație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

annată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annate, lat. annata)

1. (ist.) redevență percepută de papalitate de la episcopii și abații nou instalați, echivalând cu veniturile lor pe un an.

brut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. brutus, fr. brut, it. bruto)

1. care se găsește în stare naturală, neprelucrat, încă netransformat într-un produs finit.
2. (despre greutatea mărfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc.

buget

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. budget)

1. balanța veniturilor și cheltuielilor unui stat, a unei întreprinderi, instituții, familii pe o perioadă de timp determinată.
2. ~ de timp = timpul de care dispune un individ, o colectivitate pentru a rezolva anumite probleme.

bugetar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. budgétaire)

1. referitor la buget, din (de) buget.
2. instituție ~ă = instituție ale cărei venituri se varsă integral în buget; exercițiu ~ = perioadă de executare a bugetului statului.