Dictionar

Rezultate secundare (Venituri;):

Abaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.

2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.

3. mănăstire catolică unde se află această instituție.

4. stăreție.

5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Annată

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annate, lat. annata)

1. (ist.) redevenţă percepută de papalitate de la episcopii şi abaţii nou instalaţi, echivalând cu veniturile lor pe un an.


Brut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. brutus, fr. brut, it. bruto)

1. care se găseşte în stare naturală, neprelucrat, încă netransformat într-un produs finit.

2. (despre greutatea mărfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scăzute cheltuielile de producţie, pierderile, impozitul etc.


Buget

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. budget)

1. balanţa veniturilor şi cheltuielilor unui stat, a unei întreprinderi, instituţii, familii pe o perioadă de timp determinată.

2. ~ de timp = timpul de care dispune un individ, o colectivitate pentru a rezolva anumite probleme.


Bugetar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. budgétaire)

1. referitor la buget, din (de) buget.

2. instituţie = instituţie ale cărei venituri se varsă integral în buget; exerciţiu ~ = perioadă de executare a bugetului statului.