Dictionar

ventral

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ventralis
2. FR ventral
3. EN ventral
4. DE ventral; bauchseitig; bauchständig
5. RU вентрaльный; брюшной
6. HU hasi oldali, ventrális
 

dorsiventral

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT dorsiventralis
2. FR dorsiventral
3. EN dorsiventral
4. DE dorsiventral; rückenbauchig
5. RU дорсивентрaльный; спиннобрюшней
6. HU dorziventrális, háthasi, hasi és háti oldalú
 

ventral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ventral, lat. venralis)

1. din regiunea abdomenului.
2. referitor la partea anterioară a corpului sau a unui organ (la om) ori inferioară (la animale).
 

abdominal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abdominal)

1. care se referă la abdomen, care aparține abdomenului; ventral.
2. cavitate ~ă = cavitate cuprinsă între pereții abdomenului; cavitatea abdomenului.
 

aortotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aortotomie)

1. incizie longitudinală a peretelui ventral al aortei.
 

bras

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. brasse)

1. stil de înot în poziție ventrală, în care brațele și picioarele împing corpul înainte prin mișcări largi, alternative; broscuță.
 

dorsoventral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. dorsoventral)

1. care prezintă o față ventrală și una dorsală.
 

gastropode

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. gastropodes)

1. (zool.) clasă de moluște cu corpul, de cele mai multe ori asimetric, adăpostit într-o cochilie conică sau spiralată dintr-o singură bucată, cu un picior ventral folosit pentru târât, un cap bine diferențiat, prevăzut cu tentacule și ochi; melci.
2. (și la sg.) animal care face parte din această clasă.
3. (var.) gasteropode.
 

gobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gobie, lat. gobio)

1. pește litoral care se poate fixa de stânci prin înotătoarele sale ventrale prevăzute cu ventuze; guvid.