Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. brasse)
1. stil de înot în poziție ventrală, în care brațele și picioarele împing corpul înainte prin mișcări largi, alternative; broscuță.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. dorsoventral)
1. care prezintă o faţă ventrală şi una dorsală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chimère, lat. chimaera, gr. khimaira)
1. (mit.) monstru cu corp jumătate de leu și jumătate de capră, cu aripi și cap de pasăre de pradă și cu coadă de balaur.
2. motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru.
3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai mulți zigoți distincți.
4. ramură a unei plante care prezintă doi indivizi de constituții diferite.
5. închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie.
6. pește holocefal cu corpul alungit și turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrală, cu dinți puțini, în formă de plăci, din afundul oceanelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. laparocèle)
1. (med.) hernie care se formează peste o cicatrice rezultată în urma unei intervenții chirurgicale; hernie ventrală.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. péristome)
1. regiune care înconjură gura la ciliate.
2. margine a deschiderii cochiliei la moluștele gasteropode.
3. orificiu bucal, mai larg, în partea ventrală și în mijlocul unei plăci madreporice, la echinide.
4. (bot.) marginea superioară a deschizăturii capsului sau a urnei, cu dințișori higroscopici, la mușchi, servind la răspândirea sporilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. plastron)
1. apărătoare din piele, căptușită, care protejează pieptul la scrimă.
2. partea din față a unei platoșe.
3. partea din față (apretată) care acoperă pieptul la o cămașă bărbătească.
4. partea ventrală a carapacei broaștelor țestoase.
5. (med.) regiune dură la palpare.