Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. verbalisme)
1. metodă de învăţământ bazată mai mult pe învăţarea cuvintelor (noţiunilor) decât pe formarea raţionamentului elevilor.
2. (peior.) tendinţă de a da mai multă importanţă cuvintelor şi simbolurilor decât ideilor; abuz, beţie de cuvinte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. verbalist, /II/ Verbalist)
1. adj. care prezintă verbalism.
2. s. m. f. cel care vorbeşte multe şi de toate.