Rezultate secundare (Verbală,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acataphasie)
1. aşezare greşită a cuvintelor în vorbire.
2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideaţie şi vorbire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphrasie)
1. tulburare de comunicare verbală, dificultate de a construi fraze.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alexie)
1. (med.) incapacitate de a înțelege limbajul scris; cecitate verbală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aoriste, gr. aoristos, nedeterminat)
1. formă verbală a unei limbi care exprimă aspectul momentan al unei acţiuni trecute, fără nici o referire la prezent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bavardage)
1. hiperactivitate verbală, lipsită de consistenţă în ce priveşte conţinutul de idei şi informaţii; flecăreală.