Dictionar

Rezultate secundare (Verbală,):

Acatafazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acataphasie)

1. aşezare greşită a cuvintelor în vorbire.

2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideaţie şi vorbire.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Afrazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphrasie)

1. tulburare de comunicare verbală, dificultate de a construi fraze.


Alexie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alexie)

1. (med.) incapacitate de a înțelege limbajul scris; cecitate verbală.


Aorist

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aoriste, gr. aoristos, nedeterminat)

1. formă verbală a unei limbi care exprimă aspectul momentan al unei acţiuni trecute, fără nici o referire la prezent.


Bavardaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bavardage)

1. hiperactivitate verbală, lipsită de consistenţă în ce priveşte conţinutul de idei şi informaţii; flecăreală.