Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conjuguer, lat. coniugare)
1. tr., refl. (despre verbe) a (se) modifica după persoană, număr, timp, mod şi diateză.
2. a (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. défectif, lat. defectivus)
1. (despre verbe, substantive şi adjective) care nu este folosit la toate formele flexionare; (despre adverbe) care nu are (unele) grade de comparaţie (inclusiv pozitivul).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. duratif)
1. (despre verbe) care arată că o acţiune este în desfăşurare, durează; imperfectiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. frequentativus, fr. fréquentatif)
1. (despre verbe) care arată o repetare a unei acţiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inchoatif, lat. inchoativus)
1. (despre verbe) care exprimă începutul unei acţiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intransitif, lat. intransitivus)
1. (despre verbe) a cărui acţiune nu se exercită direct asupra unui obiect.
2. (log., mat.) relaţie ~ă = relaţie în care nu se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalţi termeni.