Rezultate secundare (Verbe.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. verbénacées)
1. familie de plante dicotiledonate: verbina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. verbération)
1. vibraţie a aerului, care produce sunetul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambiophonie)
1. ambianţă sonoră printr-o reverberaţie artificială a sunetelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. asyndetus, asyndeton, fr. asyndète)
1. absența legăturii gramaticale între mai mulți termeni sau mai multe propoziții (ex. „an bun, an rău”).
2. figură retorică constând în îndepărtarea conjuncțiilor și adverbelor dintr-o frază (ex. „am venit, am văzut, am cucerit”).
4. (antonime) polisindet, polisindeton.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (compune)
1. adj. alcătuit din mai multe elemente.
2. (gram.) timp ~ = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunză ~ă = frunză având limbul alcătuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescenţă ~ă = inflorescenţă din mai multe inflorescenţe simple; fruct ~ = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescenţă.
3. s. n. cuvânt rezultat prin compunere (3).
4. s. m. combinaţie (3).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conjuguer, lat. coniugare)
1. tr., refl. (despre verbe) a (se) modifica după persoană, număr, timp, mod şi diateză.
2. a (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti.
Parte de vorbire: s.
Origine: (conjuga)
1. acţiunea de a (se) conjuga.
3. fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminaţia infinitivului.
5. mod de înmulţire sexuală în care prin fuzionarea a doi gameţi rezultă zigotul.
6. împerechere a cromozomilor în cursul meiozei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclaratif)
2. ton ~ = ton ferm, categoric, sentenţios.
3. (jur.; despre un act) prin care se constată existenţa unui drept preexistent.
4. (despre verbe, propoziţii) care exprimă o aserţiune; asertiv.