Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. vérifier, lat. verificare)
1. a supune unui control pentru a constata dacă se îndeplinesc anumite condiţii.
2. a cerceta activitatea cuiva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. autovérifier)
1. refl. a-şi verifica propria activitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. verifiable)
1. care poate fi verificat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (verificabil + -itate)
1. caracterul a ceea ce poate fi verificat.
2. însușirea a ceea ce este verificabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. verificatif)
1. care serveşte pentru verificare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vérificateur)
1. adj., s. m. f. (cel) care verifică ceva (din punct de vedere contabil, tehnic etc.).
2. s. n. aparat care permite executarea de controale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antibiogramme)
1. analiză a sângelui prin care se verifică sensibilitatea unui microb la un anumit antibiotic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armurier)
1. cel care fabrică, repară sau vinde arme (de foc).
2. (maistru militar) specialist în verificarea şi repararea armamentului.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. authentifier)
1. (cu privire la acte) a califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a certifica; a legaliza.
2. a verifica autenticitatea unui act sau a unui document.
3. (var.) (înv., reg.) a autentica.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. autovérifier)
1. refl. a-şi verifica propria activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bande, germ. Band)
1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.
2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.
3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.
4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.
5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.
6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.
7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.
8. margine elastică de la masa de biliard.
9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.
10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.
11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.
12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beneficium, fr. bénéfice)
1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligaţii.
3. ~ de inventar = drept de care se bucură un moştenitor de a accepta condiţionat o succesiune.
4. venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare.
5. sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării.