Dictionar

Rezultate secundare (Verificat;):

(de) verificat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT inquirendus

2. FR de vérifier

3. EN for verification

4. DE zu erforschend; zu erkundigend

5. RU подлежaщий исследовaнию

6. HU ellenőrizendő, megvizsgálandó, tanulmányozandó


Verificativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. verificatif)

1. care serveşte pentru verificare.


Verificator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vérificateur)

1. adj., s. m. f. (cel) care verifică ceva (din punct de vedere contabil, tehnic etc.).

2. s. n. aparat care permite executarea de controale.


Controlabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contrôlable)

1. care poate fi controlat, verificat.

2. pe care îl putem controla sau domina.

3. (antonime) incontrolabil, necontrolabil.


Inverificabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. invérifiable)

1. care nu poate fi verificat; neverificabil.

2. (antonim) verificabil.


Metastructură

Parte de vorbire: s.
Origine: (meta- + structură)

1. (chim., fiz.) reţea cristalină parţial distrusă, în care scheletul reţelei iniţiale se mai păstrează încă, dar în care câmpul de forţe e perturbat şi regula valenţelor, strict respectată la structurile de echilibru, nu mai e verificată.


Niveletă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nivelette)

1. aparat de verificat suprafaţa pavajului.


Practic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. practicus, gr. praktikos, germ. praktisch, după fr. pratique, germ. Praktik, gr. praktike)

1. adj. referitor la practică.

2. care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează ceva, rezultate concrete; util.

3. comod, folositor; ingenios.

4. (despre oameni) cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic.

5. s. f. activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale.

6. aplicare a cunoștințelor teoretice; (p. ext.) experiență, rutină.

7. stagiu pe care îl face un student sau un elev într-o întreprindere.

8. ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv.

9. exercitare a unei profesiuni; profesare.

10. (pl.) ceremonie, manifestare exterioară specifică unui cult, unei credințe etc.


Verificabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. verifiable)

1. care poate fi verificat.

2. (anton.) neverificabil.