verifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. vérifier, lat. verificare)

1. a supune unui control pentru a constata dacă se îndeplinesc anumite condiții.
2. a cerceta activitatea cuiva.

autoverifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. autovérifier)

1. refl. a-și verifica propria activitate.

verificabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. verifiable)

1. care poate fi verificat.
2. (anton.) neverificabil.

verificabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (verificabil + -itate)

1. caracterul a ceea ce poate fi verificat.
2. însușirea a ceea ce este verificabil.

verificativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. verificatif)

1. care servește pentru verificare.

verificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vérificateur)

1. adj., s. m. f. (cel) care verifică ceva (din punct de vedere contabil, tehnic etc.).
2. s. n. aparat care permite executarea de controale.

antibiogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antibiogramme)

1. analiză a sângelui prin care se verifică sensibilitatea unui microb la un anumit antibiotic.

armurier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armurier)

1. cel care fabrică, repară sau vinde arme (de foc).
2. (maistru militar) specialist în verificarea și repararea armamentului.

autentifica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. authentifier)

1. (cu privire la acte) a califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a certifica; a legaliza.
2. a verifica autenticitatea unui act sau a unui document.
3. (var.) (înv., reg.) a autentica.

autoverifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. autovérifier)

1. refl. a-și verifica propria activitate.

bandă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bande, germ. Band)

1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.
2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.
3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.
4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.
5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.
6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.
7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.
8. margine elastică de la masa de biliard.
9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.
10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.
11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.
12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.

beneficiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. beneficium, fr. bénéfice)

1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligații.
2. folos, profit, câștig.
3. ~ de inventar = drept de care se bucură un moștenitor de a accepta condiționat o succesiune.
4. venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare.
5. sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării.