Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beneficium, fr. bénéfice)
1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligaţii.
3. ~ de inventar = drept de care se bucură un moştenitor de a accepta condiţionat o succesiune.
4. venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare.
5. sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dogmatique, lat. dogmaticus)
1. adj. referitor la dogme; cu caracter de dogmă.
2. care respectă cu stricteţe dogmele, respingând principiul verificării critice al gândirii creatoare.
3. mărginit, închistat în dogme.
4. s. f. parte a teologiei cuprinzând expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat despre dogme.
5. s. m. f. dogmatist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. operationalism)
1. curent în metodologia şi filozofia ştiinţei contemporane care consideră că semnificaţia noţiunilor utilizate în ştiinţă se reduce la operaţiile efectuate de cercetător în cursul folosirii sau verificării acestor noţiuni.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. partiel, lat. partialis)
1. care reprezintă numai o parte dintr-un întreg; care se produce numai în parte.
2. (mat.) produs ~ = fiecare dintre produsele unei înmulțiri, din a căror adunare rezultă produsul total.
3. (fam.; și s. n.) examen care intră în cadrul verificării permanente a cunoștințelor.
4. care părtinește; părtinitor.