Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aristocrate)
1. I. care aparține aristocrației; aristocratic.
2. II. membru al unei aristocrații, nobil.
3. (politică) susținător al aristocrației.
4. (prin ext.) persoană privilegiată din cauza averii, profesiei sau anumitor calități.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. census, fr. cens)
1. (în Roma antică) recensământ al verii şi al cetăţenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc.
2. (în feudalism) prestaţie anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului.
3. grupare a unor cetăţeni sau a tuturor locuitorilor unei ţări după diverse criterii.
4. (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetăţean să aleagă sau să fie ales.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. heres, -dis, it. erede)
1. cel care, la moartea unei persoane, devine (co)proprietarul averii acestuia; moștenitor.
2. cel care, prin drept de naștere sau prin desemnare, urmează pe cineva într-o funcție, într-o demnitate, la tron etc.
3. (fig.) cel care duce mai departe tradițiile predecesorilor săi, care continuă învățătura unei persoane etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. estive, it. estivo, lat. aestivus)
1. care se referă la vară; care aparține verii; care are loc în timpul verii; estival.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. estival)
1. de vară, din timpul verii; estiv, văratic.
2. (bot.) care înfloreşte vara.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. estivation)
1. stare de inactivitate, cu un metabolism redus, vara, specifică unor animale.
2. (bot.) perioada de viaţă latentă datorită condiţiilor excesive de temperatură sau de uscăciune din timpul verii.
3. prefloraţie.