versant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. versant)

1. /s. m. coastă a unui deal sau a unui munte.
2. fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș.

contrapantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contrepente)

1. pantă opusă unei alte pante; versant care se opune altui versant.
2. iregularitate de teren care împiedică apa să se scurgă.
3. în ~ = în sens contrar direcției de înclinare a pantei.

cornișă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corniche)

1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul.
2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc.
3. partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă.
4. acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streașină, care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții.

creep

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. creep)

1. deplasare lentă a particulelor care alcătuiesc depozitele diluviale către partea inferioară a unui versant.

crupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. croupe)

1. partea dinapoi a coapselor calului, între șale și baza cozii.
2. partea de jos a cruponului (1).
3. formă de relief din două versante care se unesc după o linie.

cuestă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. cuesta)

1. formă de relief cu un povârniș, apărută într-o regiune în care straturile cu roci dure alternează cu cele moi, datorită eroziunii apelor curgătoare și retragerii treptate a versanților.

escarpă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. escarpe)

1. excavare în versantul dinspre inamic al unei fortificații, executată în scopul măririi înclinării pantei.