versificaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. versification)

1. arta de a scrie versuri.
2. (p. ext.) poezie.

diadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dyade)

1. principiu metafizic al dualităţii, la filozofii antici greci, opus monadei.
2. (în psih. socială) orice relaţie dintre două persoane, sub raportul interacţiunii.
3. (mat.) grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiaşi operaţii.
4. (biol.) cele două celule rezultate din prima diviziune meiotică.
5. (în versificaţie) grup armonic de două vocale.

enjambement

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. enjambement)

1. (versificare) procedeu de versificație care poartă sensul pe două versuri, fără a marca aceasta prin vreo pauză, și face ca lectura versului doi să fie necesară pentru înțelegerea primului; ingambament.

iambic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ïambique, lat. iambicus)

1. (despre versuri) format din iambi.
2. metru ~ = sistem de versificaţie având la bază iambul.

ingambament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ingambamento, după fr. enjambement)

1. procedeu de versificaţie constând în continuarea ideii poetice în versul următor, fără a marca aceasta prin vreo pauză; enjambement, rejet (3).

proză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prose, lat. prosa)

1. mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificaţie; scriere în acest mod.
2. manieră de exprimare specifică unui autor, unei școli, unei ere, unui mediu; ansamblul de texte care caracterizează această manieră.
3. totalitatea operelor în proză ale unui scriitor, ale unui popor etc.
4. operă scrisă de cineva, marcată de personalitatea sa.
5. (fig.) platitudine, banalitate, fapt comun.

teorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. théorie, lat., gr. theoria, germ. Theorie)

1. ansamblu de ipoteze, legi și concepte organizate într-un sistem logic care descriu și explică un domeniu al realității obiective sau al conștiinței sociale.
2. ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practică.
3. ~a literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, definește genurile și speciile, curentele și metodele artistice, elementele și particularitățile stilului, noțiunile de versificație etc.
4. lecție de instruire militară.
5. cunoaștere speculativă, ideală, independentă de aplicații.