Dictionar

Rezultate secundare (Versul):

Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Accentic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. accentic)

1. (despre structura versului) bazat pe accente.


Antropocentric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropocentrique)

1. privitor la antropocentrism, care aparține antropocentrismului (doctrină care plasează omul în centrul Universului).

2. care constă în adoptarea antropocentrismului (vorbind despre un sistem filozofic sau cosmologic).


Antropocentrism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropocentrisme)

1. concepţie potrivit căreia omul este raţiunea de a fi a universului.


Astronomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astronomie, lat., gr. astronomia)

1. ştiinţă care studiază mişcările, structura şi evoluţia corpurilor cereşti, universul în totalitatea lui.


Big bang

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. bing bang /theory/)

1. (astron.) marea explozie (ipotetică) a atomului primitiv de materie, care a iniţiat expansiunea universului.