Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brachyrachie)
1. diformitate prin coloană vertebrală anormal de scurtă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonne)
1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susţină un antablament.
2. formaţie cu aspect de stâlp apărută în peşteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.
3. ~ vertebrală = şira spinării.
4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punţii.
5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când ţâşneşte cu putere dintr-o conductă.
6. secţiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.
7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
9. denumire a mai multor aparate în chimie şi în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conţinând materiale absorbante, filtrante etc.
10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în şiruri paralele în adâncime.
11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba duşmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.
12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoţeşte imaginile unui film.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. médiastin)
1. partea mediană a cavităţii toracice, între stern, diafragmă, coloana vertebrală şi plămâni.
2. membrană mediană transversală, a fructelor cruciferelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. morbus)
1. boală.
2. ~ul lui Pott = tuberculoză la coloana vertebrală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + vertebrat)
1. (animal) lipsit de coloană vertebrală şi de schelet osos intern.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pelvien)
1. al pelvisului.
2. centură ~ă = totalitatea oaselor care leagă membrele inferioare de coloana vertebrală; membre ~ene = membrele posterioare la nevertebrate; prezentaţie ~ă = poziţie a fătului, la naştere, cu bazinul înainte.