OK
X
vertebră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. vertèbre, lat. vertebra)
1.
fiecare
dintre
oasele
în
formă
de
inel
care
alcătuiesc
coloana
vertebrală.
vertebral, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. vertébral)
1.
referitor
la
vertebrate;
format
din
vertebrate.
vertebrat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. vertébré/s/)
1.
adj.
cu
coloană
vertebrală
și
schelet
osos
intern.
2.
s.
n.
pl.
încrengătură
de
animale
care
au
corpul
cu
simetrie
bilaterală,
prevăzut
cu
schelet
osos
sau
cartilaginos
intern,
al
cărui
ax
principal
îl
constituie
coloana
vertebrală.
abdomen
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr., lat. abdomen)
1.
(anat.)
cavitatea
viscerală
care
formează
partea
inferioară
a
trunchiului
uman;
cavitate
a
corpului
vertebratelor,
între
torace
și
bazin.
2.
(zool.)
ultimul
segment
al
corpului
la
insecte;
partea
posterioară
a
corpului
unor
nevertebrate
(artropode).
acefalorahie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: ( engl. acephalorrhachia)
1.
lipsa
congenitală
a
capului
și
a
coloanei
vertebrale.
acerateriu
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (lat. aceratherium)
1.
(paleontologie)
gen
de
mamifere
vertebrate,
strămoș
fosil
al
rinocerului;
mamifer
fosil
asemănător
cu
rinocerul.
2.
(var.)
aceratherium.
acropodiu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acropode)
1.
partea
terminală
a
membrelor
la
vertebrate.
agnatostomi
Parte de vorbire:
s.m. pl.
Etimologie: (germ. Agnathostomen)
1.
(zool.)
clasă
de
vertebrate
acvatice
fără
maxilarul
inferior;
agnate.
2.
(la
sg.)
animal
din
această
clasă;
agnată.
amfibieni
Parte de vorbire:
s.m. pl.
Etimologie: (fr. amphibiens)
1.
(zool.)
clasă
de
vertebrate
tetrapode,
cu
temperatura
corpului
variabilă,
care
pot
trăi
în
apă
și
pe
uscat;
batracieni.
2.
(la
sg.)
animal
din
această
clasă.