Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antéversion)
1. (med.) îndoire, întoarcere sau deplasare anterioară a unui organ; înclinarea înainte a axului vertical al unui organ.
2. ~ femurală = afecțiune în care colul femural se înclină înainte față de restul femurului.
3. ~ a uterului = înclinarea axei verticale a uterului, al cărui fund este înclinat înainte și colul uterin ridicat înapoi.
5. (antonime) retroversie, retroversiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., port. banian)
1. smochin din India, cu numeroase rădăcini adventive aeriene verticale; smochinul pagodelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. battant)
1. adj. (despre uşi, ferestre) care poate executa o mişcare de rotaţie limitată în jurul unei axe verticale.
2. s. n. panou mobil la o poartă sau uşă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caténaire, lat. catenarius)
2. suspensie ~ă (şi s. f.) = sistem de suspensie a unei reţele electrice aeriene de cale ferată din fire verticale sau înclinate, suspendate de unul sau mai multe cabluri de oţel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clinomètre)
1. instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale faţă de orizont şi zenitale faţă de verticala locului.
2. instrument care măsoară unghiul de înclinare a straturilor geologice.
3. piesă din compunerea unei busole geologice pentru determinarea înclinării straturilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contre-fiche)
1. (constr.) bară de lemn sau de metal care transmite solicitările de la elementele orizontale la cele verticale.