Parte de vorbire: adj. fem. (înv.)
Origine: (verzi)
1. care are o culoare ce se apropie de verde; de culoare verde-deschis; care bate în verde; verzuie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ensilage)
1. conservare prin murare a nutreţurilor verzi.
2. conservarea în silozuri a produselor vegetale sau agricole.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arbor)
1. copac.
2. ~le vieţii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală şi frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluţia omului de-a lungul vieţii; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.
3. catarg.
4. axă care transmite o mişcare de rotaţie diferitelor organe ale unei maşini.
5. (mat.) structură de date în care fiecare conţine puncte de referinţă la celelalte.
6. (inform.) graf orientat, aciclic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aucuba)
1. arbust cu frunze coriacee, verzi şi cu pete galbene, din Japonia, cultivat ca gard viu.
2. (adj.) mozaic ~ = boală a cartofului, tomatelor etc. produsă de un virus, prin pete galbene pe frunze.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. azalée)
1. (botanică) în sens larg, sinonim cu rododendron, și fostul nume al mai multor plante din genul Rhododendron; numele vernacular desemnează astăzi așa-numiții rododendroni „chinezi” (cu frunze caduce) și rododendronii mici de interior veșnic verzi, numiți „japonezi”.
2. (botanică) arbust ornamental, originar din China, cu flori roșii, roz sau albe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bégonia)
1. plantă ornamentală cu frunze mari, verzi sau roşii şi flori albe, roz sau roşii, originară din ţările calde.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camélia)
1. plantă ornamentală cu frunze totdeauna verzi şi cu flori mari, albe sau roşii.