Dictionar

veselă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vaisselle)

1. ansamblu de piese și accesorii destinate a servi la masă.
 

amenomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aménomanie)

1. stare patologică caracterizată prin veselie; delir cu dispoziție veselă.
 

bufet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. buffet)

1. mobilă în care se păstrează vesela și tacâmurile.
2. local în care se vând mâncăruri reci și băuturi care se servesc repede (consumate uneori în picioare); loc unde se vând prăjituri, mâncăruri reci, sandvișuri într-o instituție, într-un teatru etc.
3. mâncăruri servite la un bufet (2).
 

egutor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. égouttoir)

1. cilindru gol, cu o sticlă din metal, care stoarce și netezește materialul în cutiile aspiratoare ale mașinilor de fabricat hârtie.
2. suport pentru scurs vesela, brânzeturile.
 

gaudeamus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. gaudeamus, să ne bucurăm)

1. cântec bisericesc de bucurie.
2. cântec, imn al elevilor și studenților absolvenți.
3. masă veselă.
 

scheci

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. sketch)

1. scenetă veselă de teatru sau de cinematograf, cu replici spirituale, pe o temă de actualitate.
 

timie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thymie, lat., engl. thymia)

1. comportament exterior al individului considerat în raport cu activitatea ori cu umoarea sa veselă sau tristă.