Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. West)
1. punct cardinal opus estului; apus; occident.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Nordwest)
1. punct cardinal secundar, la egală distanţă de nord şi de vest.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sud-ouest)
1. punct cardinal secundar, între sud şi vest.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. veste)
1. jachetă scurtă, fără guler şi fără mâneci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vestale, lat. vestalis)
1. (la romani) preoteasă a zeiţei Vesta, care întreţinea focul sacru în templul acesteia.
2. femeie virtuoasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vestalies, lat. vestalia)
1. (ant.) serbări în cinstea zeiţei Vesta, celebrate de romani la 15 iunie.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR flétrissement fusarien du pimment
3. EN fusarium blight wilt of pepper
4. DE Fusarium-Welke des Paprikas
5. RU фузaриозное увядaние перцa
6. HU paprika fuzáriumos hervadása
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstractif)
1. care se formează prin abstracţie.
2. care servește la exprimarea abstracțiilor.
3. (caracterologie) care este capabil să gândească abstract.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. adaptif)
1. care privește, care realizează adaptarea la mediu; adaptativ.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)
1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.
2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.
3. care emană de la un organ de administraţie.
4. pe cale ~ă = prin organele de administrație.
5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.
6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.
7. II. instituţie de administraţie; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Aeroskopie, engl. aeroscopy)
1. investigare a condiţiilor atmosferice prin examenul microbiologic al aerului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afflictif)
1. (despre pedepse) care loveşte direct pe cel care suferă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. agitatorisch)
1. care are caracter de agitație.
2. care servește sau se referă la agitație.
3. care aparține agitației sau agitatorului.