Dictionar

 
 
 
 
 
 
 

adaptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. adaptif)

1. care privește, care realizează adaptarea la mediu; adaptativ.
 
 

aflictiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. afflictif)

1. (despre pedepse) care lovește direct pe cel care suferă.
 

agitatoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. agitatorisch)

1. care are caracter de agitație.
2. care servește sau se referă la agitație.
3. care aparține agitației sau agitatorului.