Dictionar

dezinvesti

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désinvestir)

1. a suprima sau a reduce investițiile într-un sector economic.
 

învesti

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. investir, lat. investire)

1. a da cuiva învestitura (1).
2. a acorda în mod oficial un drept, un titlu, o demnitate.
 

investi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. investir, lat. investire)

1. a face o investiție.
 

reinvesti

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. reinvestir)

1. a face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv.
 

vestiar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vestiaire)

1. garderobă.
2. încăpere la intrarea într-o casă, unde se află cuierele pentru haine.
3. încăpere într-un spital, într-o întreprindere, într-un stadion etc. unde se lasă hainele, îmbrăcându-se echipamentul respectiv.
 

vestibul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vestibule, lat. vestibulum)

1. (ant.) curtea din fața casei, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă.
2. încăpere prin care se trece pentru a intra într-o casă; antreu, hol.
3. (anat.) spațiu, cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate.
4. depresiune vulvulară limitată lateral de pereții labiilor mici.
5. prima cavitate a urechii interne.
6. (bot.) spațiu care precedă ostiola.
 

aeroscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aeroskopie, engl. aeroscopy)

1. investigare a condițiilor atmosferice prin examenul microbiologic al aerului.
 

alegorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)

1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.
2. operă plastică sau literară care folosește acest procedeu.
3. (muz.) compoziție care dă impresia că urmărește desfășurarea unei povestiri imaginare.
 

amortisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amortissement)

1. stingere treptată a unei datorii, a unei investiții.
 

amplexare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. amplexation)

1. (med.) mod de investigare clinică prin palparea volumului a două regiuni simetrice ale corpului.
 

anchetator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. enquêteur)

1. cel care face o anchetă, care este responsabil cu efectuarea de investigații pentru poliție, o companie de asigurări, un birou de asistență socială, o organizație de caritate etc.
2. cel care este responsabil cu realizarea sondajelor de opinie.
3. jurnalist care face anchete.
 

anchetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enquête)

1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt și a răspunderilor.
2. metodă de investigație științifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări.