Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vestibule, lat. vestibulum)
1. (ant.) curtea din fața casei, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă.
2. încăpere prin care se trece pentru a intra într-o casă; antreu, hol.
3. (anat.) spațiu, cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate.
4. depresiune vulvulară limitată lateral de pereții labiilor mici.
5. prima cavitate a urechii interne.
6. (bot.) spațiu care precedă ostiola.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vestibulaire)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vestibulite)
1. inflamaţie a mucoasei vestibulului vaginal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entrée)
2. fel de mâncare care se serveşte ca aperitiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cochléo-vestibulaire)
1. referitor la cohlee şi la vestibulul urechii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fenestration)
1. (arhit.) deschidere reală sau simulată într-un perete.
2. (anat.) deschidere într-un perete osos.
3. trepanaţie în vestibulul urechii interne pentru restabilirea auzului în cas de surditate provocată de leziuni ale urechii medii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. hall)
1. vestibul mare într-un edificiu public; încăpere de trecere într-o locuinţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. lobby)
1. sală de așteptare; (spec.) sală principală a clădirii unei bănci, unde se fac operațiile bancare; tranzacțiile făcute în această sală.
3. (fig.) grup de persoane care influențează, din afară, prin diferite discuții, hotărârile unui parlament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marquise)
2. acoperiș de sticlă, deasupra intrării principale a unei case.
3. mic vestibul cu pereții de sticlă la intrare.
4. cabina mecanicului de locomotivă.
5. inel de podoabă cu o montură de pietre de formă ovală.