OK
X
nenevestită
Parte de vorbire:
adj. fem. (regional)
Etimologie: (ne- + nevestită)
1.
care
nu
este
măritată;
necăsătorită,
nemăritată.
2.
(antonime)
căsătorită,
măritată.
asesorat
Parte de vorbire:
s.n. (înv.)
Etimologie: (fr. assessorat)
1.
funcția
de
asesor
(persoană
învestită
cu
atribuții
de
judecător).
capital 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. capital, germ. Kapital)
1.
relație
socială
de
producție
care
presupune
existența
proprietății
capitaliste
asupra
mijloacelor
de
producție
și
folosirea
forței
de
muncă
drept
marfă,
care
creează
plusvaloarea.
2.
valoare
care,
datorită
productivității
și
rentabilității
muncii,
produce
plusvaloare.
3.
(fig.)
clasa
capitaliștilor;
capitalism.
4.
sumă
de
bani
investită
într-o
afacere;
bunuri,
valori.
5.
ansamblu
de
bunuri
intelectuale,
spirituale,
morale.
6.
~
de
cunoștințe
=
suma
cunoștințelor
pe
care
le
posedă
cineva;
experiență.
constant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. constant, lat. constans)
1.
adj.
care
rămâne
neschimbat;
invariabil.
2.
capital
~
=
parte
a
capitalului
investită
în
mijloacele
de
producție,
care
nu-și
schimbă
mărimea
valorii
în
procesul
de
producție.
3.
s.
f.
(mat.)
mărime
având
o
valoare
invariabilă.
4.
(fiz.)
mărime
care
caracterizează
un
fenomen,
material,
aparat
etc.
5.
element
al
limbajului
formal
reprezentând
un
nume
socotit
fix
pentru
același
denotat.
erou
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. héros, lat. heros)
1.
(ant.)
personaj
mitologic
născut
dintr-un
muritor
și
o
divinitate,
înzestrat
cu
puteri
supraomenești
și
despre
care
se
povesteau
fapte
mărețe;
semizeu.
2.
(p.
ext.)
denumire
dată
de
greci
unor
oameni
deosebit
de
viteji,
autori
ai
unor
fapte
mărețe.
3.
persoană
vestită
prin
forța,
vitejia
și
biruințele
sale
în
războaie,
în
lupte;
personalitate
distinsă
prin
faptele
sale
mărețe.
4.
ostaș
căzut
pe
câmpul
de
luptă.
5.
persoană
deosebită
prin
calitățile
sale
morale
și
prin
acțiunile
sale
mărețe;
om
care
se
distinge
în
mod
special
într-un
anumit
domeniu.
6.
personaj
principal
al
unei
întâmplări.
7.
(în
trecut)
erou
al
muncii
(socialiste)
=
titlu
de
înaltă
distincție
acordat
de
stat
persoanelor
care
se
deosebesc
printr-o
muncă
de
valoare
excepțională
pentru
societate;
persoană
care
a
primit
acest
titlu.
inchiziție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: ( fr. inquisition, lat. inquisitio)
1.
instituție
ecleziastică
cu
prerogative
judiciare
și
penale,
vestită
prin
sentințele
sale
de
o
mare
cruzime,
instituită
de
biserica
romano-catolică
pentru
lupta
împotriva
ereticilor.
2.
(fig.)
anchetă
arbitrară,
severă.
magistrat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. magistrat, germ. Magistrat, lat. magistratus)
1.
(în
Roma
antică)
persoană
investită
cu
anumite
sarcini
de
autoritate
publică.
2.
administrator
al
unui
anumit
teritoriu
în
unele
sisteme
administrative.
3.
persoană
care
exercită
funcția
de
judecător
sau
de
procuror.