Rezultate secundare (Veșnic.):
Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)
1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.
2. total, complet, desăvârşit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare ~ă = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine şi prin sine.
8. adv. cu desăvârşire, exact.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. ahasverisch)
1. (veşnic) rătăcitor; rătăcind.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia)
1. (mit.) hrană a zeilor, despre care se credea că are puterea de a păstra tinereţea veşnică.
2. plantă aromatică din familia compozeelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. averroïsme)
1. curent în filozofia medievală occidentală având la bază învăţătura lui Averroes, care afirma că materia şi mişcarea sunt veşnice şi nega nemurirea sufletului şi viaţa de apoi.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. catoblépas)
1. animal fabulos foarte greu a cărui privire omora pe cei asupra cărora era ațintită.
2. antilopă de la izvoarele Nilului care privește veșnic în jos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cèdre, lat cedrus)
1. conifer exotic, veşnic verde, cu ramurile orizontale.