Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. liquide, lat. liquidus)
1. care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află.
2. care curge sau tinde să curgă datorită coeziunii slabe a moleculelor; (prin anal.) care este de consistență scăzută.
3. stare ~ă = stare a materiei manifestată de corpuri care nu au formă proprie și al căror volum este invariabil.
4. (despre mijloace de plată) în numerar, de care se poate dispune oricând, imediat.
5. (lingv.) consoană ~ă = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante; lichidă.
6. (lingv.) grup ~ = grup consonantic format din două consoane, dintre care una este lichidă.
8. (var. înv.) licfida, licid, licuid, licvid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sistre, lat. sistrum)
1. instrument muzical la vechii egipteni şi sumero-babilonieni, dintr-o bară curbată cu un mâner şi câteva lame vibrante, care produceau sunetul prin lovire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sonomètre)
1. aparat pentru studierea coardelor vibrante şi determinarea frecvenţei unui sunet.
2. aparat pentru măsurarea nivelelor de intensitate acustică a zgomotelor produse de o anumită sursă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din fr. liquide, lat. liquidus)
1. (lingv.) nume dat consoanelor laterale și celor vibrante; consoană lichidă.