Parte de vorbire: s.
Origine: (vibra)
1. acţiunea de a vibra; vibraţie.
2. procedeu de îndesare a unor materiale de construcţie granulare prin loviri uşoare şi foarte dese cu ajutorul unui vibrator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. pervibration)
1. vibrare a betonului în plină masă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut)
1. (şi s. m. f.) care suferă de afonie.
2. care n-are voce sau simţ muzical.
3. consoană ~ă (şi s. f.) = consoană care se pronunţă fără vibrarea coardelor vocale, surdă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. autophone)
1. (despre instrumente muzicale) care produce sunete exclusiv prin vibrarea componentelor sale elastice, fără ajutorul unei tensiuni speciale (* xilofonul și gongul sunt instrumente autofone); idiofon.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phonique)
1. format din sunete, referitor la sunete.
2. (despre consoane) care se pronunţă cu vibrarea coardelor vocale; sonor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phonie)
1. calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul pronunţării lor; sonoritate (a sunetelor limbii).
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. pervibration)
1. vibrare a betonului în plină masă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pervibrateur)