Dictionar

multivibrator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. multivibrateur)

1. circuit electronic generator de oscilații de relaxare.
 

pervibrator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pervibrateur)

1. aparat pentru pervibrare.
 

vibrator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. vibrateur)

1. adj. care vibrează, vibrant, vibratoriu.
2. s. n. aparat care produce oscilații.
3. dispozitiv care transformă curentul continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică ce vibrează, întrerupând un curent electric la comanda unui electromagnet, în soneriile electrice.
4. dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat.
5. mașină care servește la îndesarea (prin vibrare) a materialelor granulare de construcție.
 

vibratoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vibratoire, lat. vibratorius)

1. care este propriu, caracteristic, specific vibrației; care se caracterizează printr-o serie de vibrații; care se efectuează prin vibrare; vibrator.
2. (fiz.) mișcare ~ie = mișcarea unui punct care se abate periodic de la poziția sa de echilibru; vibrație.
3. (fig.) (despre manifestări etc.) care exprimă, trădează sau produce o emoție puternică.
 

anal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anal)

1. referitor la anus.
2. care aparține anusului.
3. sex ~ = act sexual care constă în penetrarea anusului partenerului, în general cu penisul sau folosind un obiect care înlocuiește penisul, cum ar fi un vibrator.
 

buzer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. buzzer)

1. aparat electromagnetic la unele instalații telefonice, mijloc de apel și de transmitere a unor semnale după codul Morse; vibrator.
 

frecvență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. frequentia, fr. fréquence)

1. repetare deasă și regulată a unei mișcări, acțiuni etc.
2. participare a studenților, a elevilor la cursuri.
3. număr al repetărilor unui fenomen periodic în unitatea de timp.
4. mărime egală cu numărul de vibrații pe secundă ale unei mișcări vibratorii.
 

fremisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frémissement)

1. (med.) senzație palpatorie cu caracter vibrator; agitație, tremurătură.
 

interferent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. interférent)

1. (despre fenomene, întâmplări) care se încrucișează, se suprapune.
2. (despre mișcări vibratorii) care prezintă fenomenul de interferență.
 

interferență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interférence)

1. întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc.
2. suprapunere a efectelor a două mișcări vibratorii provenind din surse diferite.
3. (genet.) probabilitate mai redusă de crossing-over în vecinătatea unuia anterior realizat.
4. influența mutuală a sondelor prin care se exploatează același zăcământ.