Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vibratoire, lat. vibratorius)
1. care este propriu, caracteristic, specific vibrației; care se caracterizează printr-o serie de vibrații; care se efectuează prin vibrare; vibrator.
2. (fiz.) mișcare ~ie = mișcarea unui punct care se abate periodic de la poziția sa de echilibru; vibrație.
3. (fig.) (despre manifestări etc.) care exprimă, trădează sau produce o emoție puternică.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. vibrateur)
1. adj. care vibrează, vibrant, vibratoriu.
2. s. n. aparat care produce oscilații.
3. dispozitiv care transformă curentul continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică ce vibrează, întrerupând un curent electric la comanda unui electromagnet, în soneriile electrice.
4. dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat.
5. mașină care servește la îndesarea (prin vibrare) a materialelor granulare de construcție.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. engl. vibrational)
1. despre sau care se referă la vibrație; vibratoriu.