Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Harmonika, it. armonica)
1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibraţia unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nautophone)
1. (mar.) aparat care emite semnale de ceaţă prin vibraţia unei membrane metalice, acţionate de un electromagnet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vibraphone)
1. instrument muzical asemănător xilofonului, format din plăci metalice de lungimi diferite, deasupra unor tuburi de rezonanţă, în care mici elice acţionate de un motoraş electric prelungesc vibraţia sunetelor produse prin lovirea plăcilor cu o baghetă.