Dictionar

Rezultate secundare (Vibrează):

Kazoo

Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. kazoo)

1. instrument muzical rudimentar, la negrii din America de Nord, dintr-un tub închis la capăt de o membrană care vibrează o dată cu emisia vocală.


Vibrant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vibrant)

1. care vibrează, care produce sunete.

2. consoană (şi s. f.) = consoană care se pronunţă prin vibrarea repetată a vârfului limbii la atingerea uşoară a alveolelor incisivilor superiori.

3. (fig.) care face vibreze; emoţionant, patetic.


Vibratil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vibratile)

1. susceptibil de a vibra; care vibrează.

2. cil ~ = organit celular filamentos care, prin mişcare alternativă rapidă, asigură deplasarea la unele protozoare, curentul de apă nutritiv la moluştele lamelibranhiate etc.


Vibrator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. vibrateur)

1. adj. care vibrează, vibrant, vibratoriu.

2. s. n. aparat care produce oscilații.

3. dispozitiv care transformă curentul continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică ce vibrează, întrerupând un curent electric la comanda unui electromagnet, în soneriile electrice.

4. dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat.

5. mașină care servește la îndesarea (prin vibrare) a materialelor granulare de construcție.


Picurătură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (picura + -(ă)tură)

1. părticică sferică desprinsă dintr-un lichid; picătură.

2. (fig.) sunet care vibrează pe un ton scăzut; vibrație.