Dictionar

baracament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. baraquement, it. baraccamento)

1. ansamblu de barăci (mai ales militare).
2. locuințe temporare destinate să găzduiască lucrători în mișcare, refugiați, victime ale dezastrelor etc.
 

ditiramb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dithyrambe, lat. dithyrambus, gr. dityrambos)

1. (ant.) cântec în onoarea zeului Dionysos, executat cu prilejul sacrificării unei victime, menit să producă extazul colectiv cu ajutorul unor mișcări ritmice și prin aclamații rituale.
2. poem liric pe un ton entuziast.
3. (fig.) elogiu exagerat adus cuiva.
 

inful

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. infule, lat. infula)

1. bandă sacră de lână albă care încununa fruntea preoților sau cu care se împodobeau victimele destinate sacrificării rituale în Roma antică.
 

stercorar, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. stercoraire)

1. adj. care crește pe excremente, cu care se hrănește.
2. fistulă ~ă (sau stercorală) = fistulă în comunicarea cu intestinul, care permite trecerea materiilor fecale.
3. s. m. goeland brun care se hrănește cu victimele smulse altor păsări marine; lup-de-mare.
 

victimolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (victimologie)

1. specialist în victimologie, ramură a criminologiei care studiază psihologia victimelor.
 

victimologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. victimologie, germ. Viktimologie)

1. studiu (psihiatric) al victimelor.
2. curent în criminologie care își propune să studieze rolul victimei în geneza și producerea infracțiunii.