Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. baraquement, it. baraccamento)
1. ansamblu de barăci (mai ales militare).
2. locuințe temporare destinate să găzduiască lucrători în mișcare, refugiați, victime ale dezastrelor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dithyrambe, lat. dithyrambus, gr. dityrambos)
1. (ant.) cântec în onoarea zeului Dionysos, executat cu prilejul sacrificării unei victime, menit să producă extazul colectiv cu ajutorul unor mişcări ritmice şi prin aclamaţii rituale.
2. poem liric pe un ton entuziast.
3. (fig.) elogiu exagerat adus cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infule, lat. infula)
1. bandă sacră de lână albă care încununa fruntea preoţilor sau cu care se împodobeau victimele destinate sacrificării rituale în Roma antică.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. stercoraire)
1. adj. care crește pe excremente, cu care se hrănește.
2. fistulă ~ă (sau stercorală) = fistulă în comunicarea cu intestinul, care permite trecerea materiilor fecale.
3. s. m. goeland brun care se hrănește cu victimele smulse altor păsări marine; lup-de-mare.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (victimologie)
1. specialist în victimologie, ramură a criminologiei care studiază psihologia victimelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. victimologie, germ. Viktimologie)
1. studiu (psihiatric) al victimelor.
2. curent în criminologie care îşi propune să studieze rolul victimei în geneza şi producerea infracţiunii.