Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. victoria)
1. biruinţă, izbândă (într-un război).
2. succes împotriva unui rival; reuşită într-o competiţie.
3. biruinţă a unei idei, a unui principiu etc.
4. rezultat deosebit obţinut într-un domeniu de activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épinicie/s/)
1. (ant.) serbări la greci în cinstea victoriei repurtate la marile jocuri.
2. (sg.) poem liric, odă în onoarea învingătorilor la concursuri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exultance)
1. actul sau condiția de a simți o bucurie înălțătoare; mare bucurie pentru un succes, o victorie et cetera; exultaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. imperator)
1. titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldaţi sau senat după o victorie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. palme, lat. palma)
1. ramură de palmier, simbol al victoriei.
2. motiv ornamental în formă de palmă.
3. ~ele academice = distincție acordată de Academia Franceză oamenilor de știință și artiștilor.
4. înotătoare de cauciuc care se fixează de picior, pentru înotul subacvatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. péan, gr. paian)
1. (ant.) imn de glorificare închinat zeului Apolo; (p. ext.) cântec de luptă, de biruinţă după o victorie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. reportare, it. riportare)
1. a obţine o victorie, un succes.